în pragul zeilor te ivești
ca un cântec de leagăn pentru singurătate
îmi oferi miezul fructului tău
ca pe o pijama pentru surdomuți
rânjesc ca fraierul și mă dezbrac de plânset
îmi umpli golul
ce a rămas când ai smuls din mine tristețea
ai tăiat aproape toate capetele balaurului singurătății
ninge-n cer cu petale
albe de trandafir ca într-o joacă de nuntă
suntem doi copii, copii prin văzduh ale sfântului duh,
în tăcerea pierindă
suntem doi martori ai adevărului,
locuim cu chirie în oglindă
râsetele noastre sunt supersonice

pe când scriu această carte femeia mea e departe
are un job tâmpit
eu în mine m-am încâmpântenit,
am găsit o poiană grozavă
pe un taburete al muntelui, lipsind a urbei zarvă
când vii de la serviciu
ne-om duce acolo iliciți
neîmbătrânind și fericiți