trecuți demoniac prin ciurul clipei
ni se adună-n suflete gunoaie
și devenim precum o ghionoaie
cu unii împușcați în miez aripei.
primești doar Ceruri false, de odaie
în ruga-n măruntaie-ale risipei,
din mers grăbit al vremii doar nisip iei
tu, Om, a nemuririlor potaie.
sunt un nimic, a Timpului excreții
le sunt și multor îngerimi WeCeul,
le spun că Sunt - vorbesc doar cu pereții.
spre văz nu-ntoarce capul dumnezeul,
rămân de unul singur cu Poeții
ce-mi înspăimântă la sorginte eul.