am decis să mă întemnițez într-o mansardă insalubră
pe tot restul vieții lor
am luat cu mine o pasăre tânără și una mai puțin tânără
colivia de unde să intre și să iasă în fiecare zi
și frumusețea de context a unui alt eu din trecut
ai să-i spui narcisism dar te asigur
nimeni nu deosebește cuvintele de ură printre clanurile de câini
care revendincă etaj după etaj în căutarea unei piese de teatru
adică singurul moment din viața lor de ucigași când prada
stă cu brațele deschise înaintea gurilor
în vremea aia nu erau telefoane luminate
coridoarele caselor părăsite nu erau dotate cu balize care
să atenționeze epoca noului val
erau doar întrerupătoare care odată apăsate te transportau definitiv în luna iunie
unde un pustiu mare cât toate zilele urla să i se spună deșert
și aceeași femeie orfană mă privea din capătul celălalt al întrerupătorului
încă neumblată și blondă
tu pe cine aștepți m-a întrebat
aștept să se termine răutatea din sufletul câinilor care mă bântuie
oh...atunci o să ai mult de așteptat
chiar și câinii sălbatici plătesc bine să fie dresați
ca să devină și mai sălbatici
și cu toate astea capacitatea noastră de a inventa minuni este mai mare
decât dorința de crimă a câinilor i-am răspuns
ce frumusețe naivă poartă eul tău din acest trecut
atunci când nu deosebește foamea de poftă


dar tu
ce cauți aici așa neîntâmplată și blondă
nu vezi că pustiul ne ajunge la amândoi
ah și tu crezi că am nevoie de un spațiu nelimitat
pentru a mă întâmpla?
nu dragule
sunt aici din motive personale
din alegerea de a fi orfană
nu există orfani din alegere
doar oameni fără părinți
te înșeli!
am hotărât împreună cu mama mea că
dacă iubirea adevărată are o sută de metri înălțime
nu se poate atinge în doi timpi și cu un fular la gât
fiecare om are nevoie de singurătate atunci când decide să urce
chiar și crimele se lasă ucise la un moment dat
deci nu te mai așteaptă nimeni când te întorci
hai să fim serioși
care viu ai mai văzut tu să se întoarcă de la așa mare înălțime?!


am părăsit-o neîntâmplată și blondă în adevărul ei
dincolo de întrerupător clanurile de oameni și câini mă încolțiseră iremediabil
mă somau să mă predau pentru totdeauna
în foamea lor