o umbră mi-a trecut în seara asta peste față
semn că femeia de vizavi a închis într-un târziu
geamul

am stat cam douăzeci de minute
la o distanță de o stradă și două trotuare

țigările noastre aprinse în noapte
s-au văzut pentru câteva momente
ca farurile unor motociclete dintr-un tunel
ce leagă orașele în care locuim
eu la șapte ea la zece

nu ne-am ghicit vorbele nu ne-am citit gândurile
ne-au crescut poate brațele suficient cât să ne mângâiem
dar nu ne-am dat seama și în liniștea născută
am lăsat asfaltul să ne care scrumul până dimineață
când îl vom lua amândoi pe tălpi în drum spre muncă

sau așa ne va face plăcere să credem tot restul vieții
așa vom povesti peste ani și ani
că în dimineața următoare am dus fiecare scrumul pe tălpi
departe
printre oameni

cel puțin unuia dintre noi îi va face plăcere să