bărbat ales între oameni dar are și el un defect, îi place să dea o dușcă peste cap ca să îi dea ceea ce îi lipsea din copilărie, curajul, deoarece crescuse la umbra pomului mare de la care învățase de duh care se spun frunzelor în adierea abia simțită a vântului în zilele toride ale verii
el urmă exemplul tatălui său în educația copiilor dar le dătu ceea ce căpătase el în plus adică încrederea specifică rădăcinilor copacului care îi era educator și le mai puse o lacrimă în rădăcini ca să fie copii iubitori până ce din altoiul iubirii rezultară oameni care au convingeri proprii
le insuflă și microbul învățăturii care lui i-a lipsit atât de mult folosind exemplul trunchiului de arbor narând povești de viață între rădăcină și frunze