am rătăcit cuvinte în gheene,
spre Dumnezeu alerg în rugăciune
să scot din focul veșnic un tăciune
de mine să îndepărtez Hiene

căci viața mi-am purtat-o-n stricăciune
în făptuire cu muieri obscene,
cortinele se lasă peste scene,
finalul piesei mele în ajun e

și de-ntuneric ziua mea e plină
iar întunericul de moarte-i plin,
ba parcă viețuirea mi-o alină

căci în pocal tu mi-ai turnat pelin
femeie, tu, în glăsuire lină;
un colț de suflet ți-am băut ca vin