prinde-mă de mână îți zic
și mă privești cumva ciudat
cum stau atârnat de perfuzii
pe peretele din față se învârt tot felul de lumini
iar carnea îmi hohotește încă a dorință
mă uit cum mi se zidește în oase lumină
poate o cetate de foc
și cum se trag clopotele în cer
și-mi crește sub unghii sublim grâul divin
sunt fiul câmpiei cum deja tu știi
pe umeri zac cucii uciși
pe piept doar miriști albe de brumă
pe tălpi port drumuri strivite și zborul promis
am nevoie de aripi mă aud în gând
îmi întind larg brațele subțiri
și aerul deodată strălucea perfid
sunt o cruce grea
poate prea grea incă nu știu
în podul palmelor îmi cresc piroane adânci
din fier ruginit, ce chin!

prinde-mă de mână îți zic
ca un ecou
se aude hohotul cărnii icnit
deodată scânteiez apoi încet încet mă sting