parcă suntem doi copii care merg unul către altul
pe coatele privirilor
funcții vitale
câteva bătăi de inimă
descarcă o cisternă de benzină
cuvintele rezemate de un lan de floarea-soarelui
dau de mâncare unui zâmbet de vrabie
mâna ca un soldat cu cinci arme de foc
eliberează lupii tineri de sub molozul amenzilor neplătite

pentru că nu mai este timp nici să ne mai ridicăm în picioare rugina de pe săbii
e singura rănită
din sarea sângelui ei au rămas niște oase care trec
unele în altele