și miezuri de-ntuneric petrec a noastră viață
în viziuni coboară un înger pe-a ta frunte
interioare iaduri în tine să înfrunte
și curge fir fiirii din ghemul tău de ață.
întorci obrazul reavăn, să mai primești o palmă,
să fii în legea scrisă de martori de Hristos
și nu grăbești rostirea, te ții în firea calmă
când enervarea parcă te trece os prin os.
răspântie de drumuri, asemenea ești om
și-ți prețuiești părinții, suid domol pe cruce;
în tine simți Chemarea, în fiece atom
dar un pocal cu Sânge rămânerea-ți aduce.
în tihnă de cuvinte șoptite-n gând abia
cogniții nerostite te-mbie a le bea.