timpul – o cutie de chibrituri mucede
pe margini fumul uniformizează fețe
tușim nevrotic
impiegatul flutură disperat o cravată
pașii ni se-nnoadă în epiderma peroanelor
ca-ntr-un clei
ne trezim într-un vagon
fără număr
la capătul celălalt trupul un ecou
o silabă osoasă cu ochii pierduți
pagini volante
cuvântul nearticulat
agață într-o manivelă ruginită
accesoriu de decor
învălmășit
mâna tremură cerul ape frustrate șterg pași
în vene hibride sângele staționează
printre bagaje mucuri de țigară of-uri mucegaiuri ieftine
love-story-uri epuizante o vioară scârțâită
ediția de prânz a cotidianului un ceainic aburind
fețele anoste a doi îndrăgostiți amnezici
un soare pâlpâit face literele să înoate
indecent de goale
când în sfârșit îți ating respirația
ești altcineva
plecăm obosiți autosarcastici cu surâsuri astmatice
între degete crăpate cloroformice
niște pământuri aride mirosind a nenoi