singură
avea un căluș pe gură
ca semn de bună purtare din vremurile când
încă se mai recomanda Maria
în mijlocul ordinar al trotuarului
nu era nici târzie
nici suficient de tânără să aibă curaj
de a deveni altcineva
zilele îi curgeau din buzunare
ca niște propoziții în care inși necunoscuți
construiseră camere obscure
pentru alți oameni care doreau să se dezobișnuiască
de propriile lor spaime
nu era nici departe
nici astăzi
nici mâine
aproape viul care urma să o transforme
într-un alt cuvânt
imens