Neofilite frunzi blonzesc
Mâncând văpaia tot mai rece
A soarelui, care-n ceresc,
Din ce în mai iute trece.

Din crengile ce se despoaie
Cad demodatele paiete
Ca frunze cu miros de paie
Ce lasă vântul să le-mbete

Și numai bune pentru ciori
Se împletesc din ramuri goale
Purtând neînflorite flori
Surcele vii, cu vârful moale.

Și ca-ntr-o clepsidră goală
Curg din ramuri pe pământ
Ticăind, frunze de toamnă,
Apărându-se de vânt.