Lumină care-n miez de iesle iese
în teritoriul sferelor ce-s vrute
de Dumnezeu în raiul lui cerute
pe tabla cea de șah mutânde piese

iar pasu-mi duc pe colosale rute
pe căi de lună, unde am succese
pierind în foaie-n albele accese
misterele abia de-s apărute

la marea trecere convoc convoiul
amicii dați în viața mea de șansă
în ochiul minții stau precum e doiul

în doi avem o cugetare-n pansă
pe inimă ni se adună roiul
iar visul vine camuflat de transă