mă proptisem de geam și așteptam
să cobori din versetul
în care m-am răstignit născocindu-te
luna alăpta prunci de nori
octombrie era cald și blând ca sărutul unui timid
te-mbiam la o ceașca de cafea
sperând cât te țin de vorbă
să nu observi
cum am să mă destram
dizolvându-mă
în fiecare înghițitură din ceașca pe care o ții în mână

spune-mi, dar, îngerul meu distant,
ce alt duh ți-a mai pulsat în artere
așa,
ca vinul roșu de mânăstire?...
sânge în sângele tău
zbatere de gând în vena din tâmplă
fie-mi liturghie și maslu
pentru duhul
care pe sine se aduce jertfa duhului tău.