Oracolul curții - poet
Traversează Rhinul
Cuvintelor necioplite
Ca într-un tablou de Vander Meulen.

Si face cale-întoarsă
Ori de câte ori poezia se sparge
In josnice cuvinte
Cu tăiș elen.

Cumpătat și greu
Lipește ciob cu ciob
Până la sosirea lui Telemac
Câinii lui Eumeu.

Lipește ciobul razelor
Cu stil și nobil chin
Consecvent și znob în
Plăcerea perifrazelor.

Lipește șira zeilor
Căzută din sonet
Cu abundență-n slava
Satirei femeilor.

Oracolul curții și gliei
Nu alege cuvintele
Ci le orânduiește zelos
Spre marea plăcere a poeziei.