agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-20 | |
insecta pe jumătate arsă care venea aproape pentru o clipă de liniște și soarele de toamnă
prin pădurea prelungă de mâini își foia partea fără albastru băiatul cu pantaloni scurți și undița pe care taică-său o ștergea cu o cârpă moale udă în soare strălucea, înspre ea începeau să alunece pomii, colțul înclinat al casei și câinele implorând, cu labele grele de praf și aproape sfărâmat jumătatea albă de lună din timpul zilei și păianjenul care îmi merge pe mână și totuși încerc să-mi amintesc despre iubire așa cum era dar un copil mă vede îl ajut să-și hrănească șopârla c-un vierme și apoi o lăsăm să plece dacă ești tristă c-a plecat, îmi spune pot să fac o ploaie de sub cămașa umflată aruncă în sus și râde cum cad peste noi cocoloașele de hârtie doi pescărusi pe farfuria cu oase zgomotul ghearelor care frâng, praful roșu de cărămidă așa cum se amestecă încet cu pâinea și puiul care strigă după mamă, pierdut în mormanul de frunze avioane de luptă cu fum foarte subțire a căror umbră adevărată sperie urși fumurii, delicați, aproape nori și aproape șterși pentru că sunt aproape orice pe un zid * vântul împinge pe stradă un cărucior de sarmă atât de deformat încât totul trece prin el așa cum se sparge un stol de păsări în zbor așa cum îmi frâng mâinile lăsând să treacă urma de soare ce pare să nu își găsească loc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate