pășesc adeseori
în umbra somnului
ca-ntr-un pahar
unde cuburile de gheață
lovesc titanicul
tic-tac tic-tac

apa-i rece
busola tușește scurt
ochii mi se zbat
culeg magnolii
de pe cărările stropite de pașii
gândului tău

ascult liniștea
se cuibărește
la sânul fiecărei fantezii
sădite-n primăvara
anotimpului nostru

mi-e dor să te respir
cu toți porii irisului
să simt cum înfloresc plămânii
de-atâta senin

buza paharului
mai poartă conturul gurii tale
mă scufund în apa rece
ating cu vârful limbii
cubul de gheață
ca pe-o magnolie albă

sub poarta sărutului tău
crește coloana fără sfârșit