la loc de taină fierbe-a ta fiire
tu, Gândul meu de raiuri și de bine
ești îndulcit ca mierea de albine
și ești al nemuririi tandru mire.
un nor pe cerul vieții dacă vine
tu îmi aduci în graba ta știre
să țin gheene multe să se-nșire
tu tot mă porți pe porțile divine.
eu mă ascund de oameni în chilie,
vei replica: Pământule, curaj!,
e omenirea-n felul ăst să fie.
să naintezi la strâmbul lor viraj
și să nu cazi în fada lor grafie
ce-i doar al neputințelor miraj