De ce mă simt așa sărac ?
I-al meu pământu sub picioare,
Și norii care-n zbor îi calc
Și sfântul foc din lumânare!

Ascultă timpu-a mea poruncă,
Le-aprind vulcanilor văpaia,
Bat valul mării-n orice stâncă,
Din apa ei să nască ploaia.

Și câte-o stea de las să cadă,
Din bolta asta cam zgârcită,
Este dorința ascunsă-n ladă,
De o copilă-ndrăgostită.

De ce un ,,singur,, sunt atunci ?
Când noapte-mi este ca zăpada,
De ce divinul din porunci,
Nu-mi încălzește-n mână, spada?

Simt cineva că-n somn așteaptă,
Cu brațele spre mine-ntinse,
Și îmi recită versu-n șoaptă,
În adormirile ei plânse.