vine noaptea
ne ascundem
(mereu ne pândește ceva)
peticim trupuri facem corturi
imaginăm încuietoare
tristețea îngerului ne îngroapă
inconfortabil
respirațiile se amestecă
ochii numele anii direcțiile
bătaia aceea străină în piept
cu gust de cocleală
cloroformul anxietatea narcotică
somnul ca o moarte frustrată
acționând în spații publice
pentru eficiență
suntem mormanul grotesc fără piele
nu știu cu ce să asemăn spațiul ăsta rarefiat
care deșiră oasele ca pe mărgele
nu-mi vine nimic în minte așa că
mă trezesc întrebând:
„știe cineva
ce fac păsările pe timp de război
unde se ascunde cerul
prin ce minune mai crește iarba??!!”

cuvintele merg în cârje