venind paralel cu ideile mărețe,
ne ninge-n piept
și, Doamne, n-am putea
a spune că nu-i drept;
în paradigme săltărețe
iubim pe a nu fi
dar învățăm pe a iubi
prin brumă, prin fânețe

iubind iubi, iubito,
din paradigme ce-ai lovit-o
țâșnește o idee
de freamăt, curcubeie
cerul, din care funigen tot plouă
să mă beie

în cruce e-un renunț
de brațele-amândouă
pe tine te denunÈ›
că prea-n obrajii tăi
de lacrimă sunt râuri,
frâuri
prin tot atâtea căi

latru,
idolatru,
gânduri venind paralel