Nectar de vorbe goale pe hârtie
Duci demâncare la o mie îngeri
Trecând prin valea marii noastre plângeri
Băltind un strop de lună-n farfurie

Din vis în împreună-avut tu sângeri
În marea nopților de feerie
Acolo unde-i plin de poezie
Iar pieptul îți tresaltă-n grele strângeri

În odăița mea cunosc pe Tine,
Tu, singurul al nostru Dumnezeu
Ce-n nimbul natural mi-e pe retine

Iar Fructul mi l-am fost oprit și eu,
Ce-ai căutat, tu, diavole-n destine
Ce-s înspre în Lumină-aduse greu