mi-am zis
că pot schița un zâmbet
adâncită în liniște
ca atunci când ninge
și îți lipești privirea de blândețea zăpezii
aproape am pierdut noțiunea timpului
ascultând cum pulsează vremea
umplând paharul
sau golindu-l
de tot ce este de neînțeles
implanturile
în care am dosit regulile de disecție a sorții
le-am verificat
constatând fiecăreia rezistența oaselor
și cicatrizarea
acum zâmbesc pentru orice
chiar și când îmbrățișez momentele
în care înghesui nimicuri
este un fel de chibzuință
asupra căreia morile de vânt se opresc
să mai macine sacii cu iluzii

25 iulie 2013