Ninge încet,pădurea se răsfață,
îngeri cu plete răsar din noapte,
în jur o liniște de suprafață,
fulgii se pregătesc vorbind în șoaptă.

Cu pași îndrăzneți, poetul se arată,
atingerea-i fină devine melodie
își coboară ninsoarea supărată,
cuprinde visuri dintr-o rapsodie.

E călător prin stele, născut din mantia zăpezii,
e prințul poeziei rămas captiv în versuri,
pată de lumină ce împrăștie iluzii,
rămâi cu noi si dă-ne răspunsuri.

Ninge pe timp, Luceafărul pornește-n căutare,
"Oceanul cel de gheață"îl mângâie pe petale,
viscolul îl poartă cu gând de acostare
între cele două lumi monumentale.