tu mă știi Doamne, bine mă știi
căci și atunci când departe Þi-am fost întru toate
am lăsat o fărâmă de gând chiar și numai în silă
zălog, de mă voi întoarce

tu mă știi Doamne, chiar și atunci
când împietrita și oarba-mi voire
în nepăsare hălăduia
mai întorceam din când în când o privire
către sfinți în icoane deși nu-mi păsa

pașii mei ușuratici când se afundau în întunecime
Tu nu-i opreai și nu Te-ai opus lunecărilor mele
eu deși presimțeam rătăcirea
mergeam fălos înainte cu vrere

dar eu Te știu Doamne, bine Te știu
căci chiar și atunci când Te lovesc cu sudalme
și pumnu-Þi ridic și te scuip pe altare
Tu îmi rămâi alături
căci eu sunt cel pentru care Te doare
asemănarea chipului Tău