întâi au inventat o piatră care să mă țină aici. mi-au așezat-o în sânge.

nu am spus nimic. mă gândesc că oricum te aștept. între timp sculptez în tăcerea ta
ca în ceară.
nu-ți mai vorbesc. mai bine îți las un semn de pace în mine

vei ști

lumina e doar un pretext pentru umbră. de câte ori mă gândesc la chestia asta se pornește un fel de murmur în pereți.

îmi place să cânt în gând
să înghit lacomă sunetele din toate cântecele

până la urmă au făcut din mine un instrument muzical cu pietre