uneori confecționez stări
să pășesc mai departe
strâng pleoapele
și doar atunci realizez
că am rămas într-un punct -
îl umplu cu zile cuvinte vise degete cu părul lung
pentru a-l lărgi prin fiecare pas
sub care urmele aleargă invers

uneori devine atât de mare
încât uit
că dincolo de el începe adevărul
și-i dau ochii
să meargă în locul meu

dar creierul
creierul își deșiră neuronii în falange
și-apasă orb
aceleași clape
cu urechile căzute sub tălpi...

26 ianuarie 2016