Astă seară rătăcesc
Peste tot și merg nicunde.
Gândul meu rămâne mort
Timp de prea multe secunde...
Seara asta nu înțeleg
De ce oamenii aleargă,
De ce venerăm un bec
Și așteptăm tot să se șteargă.
Toată noaptea voi visa
Cenușiu și prea mult gri,
Eu am vrut să fie așa
Oare noi ne vom trezi?
Dimineața vine udă
Ochii mei nu văd lumina.
Camera așteaptă surdă
Dar nu vreau să împart vina.
Cercetând același drum
Vreau să cred într-o schimbare,
Însă chiar aici și acum
Unde este rostul oare?