Tai insula, cu mana ta, în patru,
Căci roșul ei s-a inchegat de-acuma,
Tandra bucată de senin albastru,
O dau... căci de o viață-o cere Luna.

O alta, cea fierbinte ca o lavă,
Unde-i odaia noastră de iubire,
Cu o fereastră fară noi bolnavă,
O cere soarele gelos, ca amintire.

Cealaltă, unde născută-i așteptarea
Unde doar zâna tu erai și eu doar zeu
Îmbrățișați de-un val, o cere marea...
Geloas-a fost în sarea ei mereu.

Și ultima, ți-o las micuță dragă,
S-o pui ca voal, pe chipu-ți de mireasă,
Când mâna ta tremuratoare o să-aleagă,
Un chip de lut cu-o noapte mai aleasă..

Pe același drum eu merg, din altă viață,
Căci vreau s-ajung în colțul de lumină,
Unde iubirea-n versuri se învață
Cu un cuvânt și-o ținere de mână.