ca discul cu șanț:
ești ulică frânarul
un nimeni
ce pasărea mea fără cuib te gândești
mereu la jalele lumii?
trăiește-ți senin
clipa din plin
că și așa ești datul țărânii.
degeaba-ți biciuiești bibilicul
cu întrebări
ce a fost ce va fi
creierul tău se constipă
faci trânji și fisuri ca la ur
în mintea ta mică.

îmi vine să-l strâng de gât
să tacă dracului
cu toate că are dreptate
sunt om recunosc
al lumii atom pricăjit
cu electronii în spin
culcați
la naiba
ca la toți
pe stânga pe dreapta
oricum tot pe-o parte...

așteptați cumva să spun ceva deosebit la final?
ce poate spune-o potcoavă tocită de cal?...