E liniște sub haina goală.
Străbate doar ecoul vocilor de-afară
izbindu-se de coaste și murind.

Norii deși dau ceață grea
așteptarea se vaită s-o tai
și mâinile adorm în lenea privirii.

În curând sosește potop de clipe
să nască uitări, să-ngroape liniști
iar eu n-am cuvinte să te chem
decât în minte, cu gânduri ghem
din tremur de inimi.