Priveam la geamuri flori de gheață
Când se mijeau pe-afară zorii
Și nu vedeam deloc verdeață
Pe lângă argintiul florii

Vedeam doar plânsetul tristeții
Din picături înrourate
În altă formă-a frumuseții
Pe geamuri încă înghețate

Și mă gândeam încrezător
La soarele-n geamuri bătând
Să văd în zorii zorilor
Boabe de rouă tremurând

Și să văd verdele țâșnind
Sub strălucirea soarelui
Cu mugurii pe ram plesnind
Învingând frica gerului

În timp ce raze strălucind
Din ce în ce mai arzătoare
Trezesc la viață rând pe rând
Doar amorțirea ce nu moare