duc Dumnezeul meu în linii frânte
de înger Ou ni s-a cuprins în sferă
și multe sunt de-a infini în eră
sub vraful de nimicnicii pământe.
copilul cel din mine încă speră
ca pajiștea de gând nu-l înspăimânte,
ar vrea copilăria să își cânte
răpus doar de a visului himeră

mergând lenos prin fața casei tale
avânt îmi e parfumul cel de tei,
eretic, negăsindu-te pe cale.
rămân, în lipsa ta, bătrân holtei
căci numai tu ai ochii de petale,
o dumnezee fără de atei