Șarpele năpârlește în livada raiului
în coajă de măr își transformă pielea
încolăciți de reptila cu haine noi
Adam și Eva îi gustă vechea epidermă


se scutură paradisul în bătăile de toamnă
sub aripa agitată a îngerului
două frunze cad
lovite de piciorul arhanghelului
alunecă pe o spirală de ADN
lovindu-se de sictirul norilor
trec prin masa cenușie a cerului
unde se pregătește potopul pentru Noe


în sunetul de piatră al legilor
spirala se împletește cu toiagul evreu
la despărțirea apei
două picături curg
cuie ruginite prin mâinile salvării
întinse de Dumnezeu


în ghiveci le plânge îngerul
cu lacrimi de petale privindu-i
cum stau pe canapea nepăsători
împărțind același măr
suspendați pe spatele anacondei
numit Lume