plecările din mine s-au rătăcit în trăiri necuprinse
prin coclauri de lumină strearpă și întuneric stins
pe aici, sunt oameni paraleli, înseriați în derivație,
fără nume și chip
eu mor în fiecare zi prin ei și ei trăiesc prin mine
ca-ntr-o beție de zenit
datorită unei clauze a inexistenței surde

liniștea infinitului îmbrobodită de tristeți obosite
e moartă pentru viitor
- Doamne! Ți-aș cere o nouă naștere,
dar sunt cuprins în cele două veșnicii