te urmăream
după un ziar care îți căzuse
știam că ești mică, ușurică
ca o amintire
îmi spune o cracă
care era liniștită
nu era vânt
că am să te găsesc în parc
pe aleile în formă de arc
dar nu știu lângă ce ram ești tu
deoarece eu stau într-o mulțime
care merge în ambele direcții
și nu știu pe cine să urmez
voi călca pe urmele scării de piatră
ce coboară de pe dealul scaun
spre lacul ca o podea
care coboară în valuri
spre o cascadă
unde te-am văzut prima dată