Furișată-n nuanțe subtile de clipă
îmi aduni simțurile-n cai putere...
Să nu mai diluez clipa cu-ntrebări
despre prezența ta,
cu trăiri povestite și repovestite...

Două cadențe divorțate de real
îmbrățișează lumea noastră:
tic tac, tic tac...

Tu, cel care uiți mereu
să mă aprinzi în litera cuvântului,
ia-mă în brațe,
strânge-mă de tine
să nu mai cad
pe lângă fărâmituri de timp...

Să mi te răspund lui Dumnezeu
că te-am iubit,
că te iubesc
și-atât...