Prin întuneric
mă căutam pe pipăite în trup
și nu eram eu.

Cotrobăiam prin gânduri și vise,
mi se părea totul străin
într-o moară de cuvinte
dar moara nu exista, era femeia
și nu o puteam atinge.

Devenit dintr-o dată circumspect
ca un căutător de comori,
s-a strecurat în mine nesiguranța.

Înotam prin apele somnului
ca un pește în bancul său
de tăcere.

Aproape mă iubeam,
am simțit inima că este a mea
și femeia la fel.

Întunericul s-a stins în lumină.