se va muri de Dincolo încoace,
spre Viața ce-i surghiun al nemuririi
și mii de ani ni se vor da fiirii
ca unui prunc de înger în găoace.
nedezlegata taină-a înrobirii
în tina cărnii noastre aprig tace,
felină stând pe-Amor să îl atace
sub pavăza eternă a iubirii

citesc în stele umbre scrise-n lună
sub a destinului firești loviri
când Purul se desparte de Minciună.
ședeam a lene-n multele priviri
demiurgia însă-i doar o dună
crestată pe-a clepsidrelor iviri