Cerul aprind de la un cap la altul,
Ard buruienile ca visele pierdute,
Când câmpul e senin, încep aratul
Și-apoi voi semăna stele căzute.

Seducătorul nopților neadormite,
Ce mă urmau ca triste caravane,
Scăpam mereu de visele-amăgite,
Un dezertor în infinitele savane.

Simțeam chemarea jalei pârguită,
Și palma mea, miloasă întâmplare,
O-mbrățișa c-un zâmbet de iubită,
Ce-alină-n brațe steaua căzătoare.

Cu piepul plin de stele vindecate,
Mă-nalț pe cer, începe semănatul,
Și-n noapte-apoi cu mâinile sărate
C-un nor de lacrimi, ud păcatul.

E cerul înflorit doar pentru tine,
Aștept, iubito, să te-așezi la masă,
Sunt obosit, ca versul fără tine,
Dar stelele, iubita mea,-s acasă.