Adevărul mă înșeală când m-arată că iubesc,
Simțurile, vorbă goală, în zadar mă ispitesc.
Pasiunile pătate falsează cât pot de mult
Să-mi aducă în ureche șoapte ce nu le ascult.

În noi crește obiceiul, ros de natura noastră,
Să iubim doar creștinește și cu raiu-n fereastră.
Iadul e o fantezie de care nu ne lovim
Câtă vreme ne rugăm și de ,,cornea” ne ferim.

Obiceiuri naturale le îmbrățișăm cu drag
Când nimic nu ne silește să dăm cu capul de prag.
Iubirea, de-i naturală, nu pălește mai deloc,
Că nu s-ar numi iubire, dac-ar sta sub un obroc.