se tânguie
viața pe coasa morții
lemnul copacului strajă
de frunze rădăcini șerpi
prin inima corbului
în inele răsună toamna
ca o prelungire de brațe
soarele stinge aprinde
melancolii

melancoliile ruginii
în cruci de cuvinte
se aștern
peste păsări zborul
Icarul
și ceara candelelor
în ochi de copil modelează
jocul

în mine
taie cineva un măr prea copt

înțeleg viața
de pe marginea tâmplei curge
transpiră viețile morțile
drepte înfig stejarului
umbra

pământul rădăcina și taina
toamnei
prin cărți ceaiul servesc

Anne Marie Bejliu, 15 septembrie 2016