agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-01 | |
zidul se crapă în direcție inversă
se leagă piatră de piatră, reconstruire a zidului ce a fost înainte de bomba cu numărul x44rwr... si am pierdut șirul, deja nu mă mai gândesc la metalul acela rece și greu ci la ea cum mă privea cu lumina șui de soare prinsă în păr aproape zâmbind, aproape tăcând, niciodată întru totul cred că îi plăcea privirea mea, o prindea, o arunca în aer ca și cum n-ar putea să privească cerul fără ea și totul s-ar lega în acuarele și chimicale foto întrepătrunse noaptea aprindeam lumina și o priveam să fiu sigur că ea, iar respirația ei abia mișca o șuviță părul ei, hainele, sângele unor inimi și zâmbete neștiute decât acelui sărut greu de metal cu pământul se distilau în rotundul de sticlă (tata îmi ținea capul în palmă, iar eu tremuram ca un fluture prins de sticla incandescentă cu miros de rășini iar el nu știu dacă plângea sau râdea, sau fugea poate că se gândea la băutură, poate la femei sau altceva dar palma lui era caldă și mirosea a tutun și mă simțeam așa de bine în ea încât mâna mea ca un tăun îi prindea unghia și o strângea până când degetele păleau apoi o lăsa și iar o strângea) dar tu mă împingi după ce mârâi în lumină framă după framă pelicula curge iar respingerea ei (lui) printre cheaguri de sticlă, șuvițe ca niște coarde expuse anatomic se descompun mai lasă-mă, zic (striga) o secundă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate