Am gândurile-n rame prinse,
Cuiele-s scuze ruginite,
Icoanele-s apusuri stinse
Cu ochii-n lacrimi, adormite.

O foaie rup din lunga iarnă,
Apusu-l storc în călimară,
Cu toată frica,-n mare taină
Voi scrie-o altă primăvară.

Voi coborî ca-ntr-o oglindă
Pe-același munte înțelept,
Să cer și florilor dobândă,
Căci altă iarnă-o să le-aștept.

Vor înflori din nou nuntașii,
În flori de nunți, cu mâna-i leg
Și înarmați cu stele,-arcașii
S-aprindă cerul când te-aleg.

Răspunsurile-mi fac din ceară,
Calci pe buchete de cărări,
Și-n mână, tu, cu-aceeași vară
Să-aprinzi trecute întrebări.

Și să primești cu-aceeași mână,
Cu-aceeași gură să săruți,
Pe-aceleași flori să fii stăpână,
Iar eu, măslin pe-aceiași munți.