Ochii plâng pe o carte necitită,
am uitat pagina până unde am citit puțin,
nu mă lasă sărăcia să citesc, plec la muncă.

Nu e atât de grea pe cât de plictisitoare
dar pentru a crește și învăța copiii, trebuie,
simt cum tata și mama se bucură de undeva
poate dintr-o stea pe care o privesc seara
după ce adorm mulțumiți cei mici.

Gândurile-mi dau năvală cu câte o bucurie
nu pot să trăiesc fără ele,
vinovat ca o țară care-și plânge de milă,
noaptea am somnul bulversat de vise
și mă trezesc cu obsesia
rămânerii singuri acasă
bătrâni cu copiii plecați din țară.