în noi e încă de-ntuneric ploaie
și taina e în hainele de gală
cu veșnicia vrerea ni-i egală
și e parfum de noapte în odaie.

insomniaci ai proprii bezne-n fală
gustăm adânc din mărul ce din rai e
cu sufletele doar purtând de straie
în dedesubt păcatului rafală.

apoi ne facem zi, a despărțire,
plecăm pe unde ne întâmplă treaba
la pieptul de secundă în lățire.

din clipă-n alta, cunoscând iar graba
pe fus, în ața timpului, subțire,
tot alergăm și parcă pe degeaba.