se împletesc zilele cu salcii și umbre
și cerul nu mai are răbdare să curgă spre mâine
iar altarele au împletituri din cînepă prăfuită
crescută în gheața adîncului
când cei osândiți de iluzia întunericului
cer să-i vadă chipul

în altă zi, cu nedefinită măreție
își caută înălțarea luciditatea acei care
speră să poată împleti tot mai mult
din imaginea divinului, înghețat în rame sacre
la poarta tronului dinspre Talmud

și ca într-o nesfârșită despărțire
lumina și întunericul vor să reâmprospăteze
iluzia nașterii întunericului
până când noi cei vindecați în altarele luminii
cu smerenie păși-vom dincolo de tăcere.