Astăzi o să îmi schimb destinul,
Nu știu ce trebuie s-arunc, să ard,
În care târg să-mi vând sublimul!
Fără tarabă-am să-l întind pe gard.

Cu banii luați voi cumpăra o noapte
Și-un curcubeu sărac, monocolor,
De va începe iarna să mă-ngroape,
Eu n-am s-o iau pe urma frunzelor.

Cu mâinile o să m-agăț de stele,
Sunt ale mele doar, în noaptea mea,
Dorințele se nasc plângând și ele,
Se sting pe cer, căzând pe undeva.

Doar de aici îmi voi iubi pământul,
Privind în el așa ca-ntr-o oglindă,
Îi voi plăti și eu, e scump argintul,
De imi pun nopțile în vis dobândă.

O să-i adun pe toți neașteptații
Și-i voi trezi iubindu-i prima oară
Stau ghemuiți în rime, alungații,
Plâng versurile de-a lor povară.

Iarna îmi tremură de frig la poartă,
De la fereastră soba-i face-n ciudă,
Cu degetul mă amăgesc pe hartă,
S-ajung cum pot la tine, fără trudă.