Te știu, te văd ca-n ploile de stele,
ești preafrumoasă, dormi, iar eu îți cânt
un basm dintr-o chitară, ale mele
corzi îți croiesc din note un veștmânt.

Zâmbești în somn, ești înger, plus acele
minuni, de scos toți sfinții dintr-un sfânt,
golașe-n raza lunii, dulci inele
ce ard, renasc ori scoală din mormânt.

Acorduri am în degete, mai grele
ca albatroșii mari cu zbor înfrânt -
nu are rost nici cântul, când rebele
porniri mă lasă fără de cuvânt...

Așa că-ți fierb, în zori, neîncetat,
cafea și-acest poem, să-ți duc la pat.