agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-09 | |
chiar nu știu cum poți să ții
toată istoria dureroasă pe umeri noaptea trecută l-ai visat pe Adam la ușa ta întins pe jos, lângă prag, mizerabil, cu hainele sfâșiate, cu trupul rupt de lanțurile vremii căutându-și copilăria apoi toți copiii deformați, alergând în trupuri bolnave fugind de naștere ai vrea să călătorești în timp cu o corabie pe care întinzi un cearșaf mare ca de-aici până în '30 și lași valurile să o ducă departe într-un cadru alb-negru sau sepia unde cobori pe țărm te așezi pe un scaun de lemn într-o cârciumă plină de fum de țigară un disc de vinil din care iese Moscopol un pachet de Carpați pe masă Și lângă un cartonaș cu reclamă la pasta de dinți DENTOL Fumați fără nici o grije pentru dinții Dv. și să asculți toate sufletele rătăcite în sărăcie să te prinzi de un cal ce se îndreaptă spre Țara Românească și să scoți țiganii din robie pe străzile Coreei de Nord să spargi fiecare lacăt prins de irisul oamenilor știu că îți dorești ca Hitler să se dedice cu totul picturii și să-ți spună în timp ce îngroașă linia albastră a cerului că e îndrăgostit de un evreu ți-ai tăia urechea și i-ai lipi-o lui Gogh și le-ai pune centaurilor cozi de pește și sirenelor copite ești un eu mult mai bun (mi-a crescut o mână din tâmplă și oricât de tare aș trage de ea tot nu pot să scot restul corpului tău din minte) dar puterea ta de a mă convinge că lumea merită să existe nu e totuși atât de mare m-am trezit cu gândul că Omul e o bălărie crescută la marginea Timpului mintea îmi e un Cernobîl cu gânduri izolate și triste am o mare teamă și în același timp aș simți o eliberare dacă aș putea ajunge într-un moment al vieții în care aș uita tot noi am fost fericiți doar ca spermatozoizi clipesc o dată și se deschide lumea ca o plantă carnivoră aud un oftat pe sub ape și din ceruri și agățată de perete stă o icoană cu chipul Nefericirii de-nceput de lume tu aștepți să plâng și te închizi în lacrimi ce-ți mai spun ochii mei În afară de distrugere? mai știi acum câțiva ani când în spatele cavoului cu țigara aprinsă pândeam pași nevăzuți? lăsam ceara de lumânare să curgă pe deget apoi să se întărească și corpul meu ca un sfeșnic năuc rătăcea deasupra morților mai contează cine e bun cine e rău care au fost consecințele care motivele? cine a suferit mai mult? pământul cuminte și indiferent te așteaptă cu brațele deschise
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate